sâmbătă, 11 mai 2019

Teiul


Selectați versiunea pentru web, sau citiți orizontal.





Teiul
    Frunzuliță iarba deasă mândră e lumea și frumoasă. Și iar verde foi și o fragă eu cânt că mi lumea dragă. Frunză verde mărăcine geaba nu trecui prin lume. Ca pasărea prin pădure, pasărea mai stă pe o creangă. Eu mă duc lumea întreagă.

      E bine când ai unde să te dai la umbră pe timp de soare puternic . Deodată te răcorești doar făcând un pas din soare sub tei . Și vântul parcă îți este mai prietenos și plăcut . Mă uit la acest fluier făcut de bunelul pentru mine ,zice că mă va ajuta să trec prin multe încercări ale vieții cu cântecul, melodia îmi va da aripi în viață . Nu știu, pare o bucată de lemn pe care o port în desagă de teamă să nu îl pierd că se poate supăra pe mine. El când mi-l făcea era așa de mândru ,fericit ,crezând că eu voi cânta la el ca și dânsul . Acum gândurile mele sunt nu la cântat dar la fata morarului .
- Cînd vei crește mai mare te vei însura cu ea poate ,nu mai sta așa îngândurat că ne vor mânca lupii oile , tu nici nu vei vedea asta .
De unde știe el că eu la ea mă gândeam? Să fi observat el că ieri când am ajuns la moară
,am rămas neclintit câteva clipe ,văzând chipul ei descris în povești cu zâne .Timpul s-a oprit ,nici roata morii împinsă de apă nu o vedeam
,timpul s-a oprit ,nu auzeam păsările din răchită . Timpul s-a oprit și am rămas fermecat …

   Cînd bunica a scos oala cu sarmale din cuptor și eu am băgat acolo o bucată lungă de fier să fac sabie ,atunci am înțeles de ce luna aceasta așa se numește . Sabia s-a primit cam îndoită ca nu am apucat să bat bine cu ciocanul că se și răci. Bine că am călit-o în apă . Mă simțeam un fierar adevărat . Chiar dacă se rădeau băieții vecinului că am o sabie ca la tătari, eu oricum mă mindream că e făcută de mine . Dar ei lasă să se joace cu ale lor de lemn ,că mie îmi place a mea.

   Măi băiete cu mustață ce ții drag mai mult în viață ? Să văd pădurea înverzită și să aud cucul cum cântă, murmurul izvorului, păsările cerului.
Pădurea de liliac pe unde am crescut cu drag.
Eu iubesc de când mă știu, câmpie cu lan de grâu Nistrul, via, casa bătrână toate le am la inimă .

Îmi plăcea mult să ascult balada povestită de bunel pe care zice că o auzi prin codrii îndepărtați încă de la tatăl lui această istorie despre voinicii neamului .
  • Vrei să îți povestesc despre novăcești ?
  • Da ! cum să nu vreau.
îmi placea să ascult această istorie chiar dacă o știam aproape pe  de rost .
știi.. Zice bunelul: Că eu cred chiar să fi fost așa bravi și viteji băieți prin meleagurile noastre. Când te faci mare vei fi și tu la fel de puternic poate chiar și mai .


Mă gândeam, eu mai puternic decât Gruia ? Și așa sunt voinic, când aduc apă de la izvor bunica îmi spune că nu am mai văzut ,nu am mai auzit ,de când pe lume trăiește ,așa băiat voinic ce crește .

**********************************************
  Bunelul meu ca bun gospodar din sat
avea oi la stână, și le aducea înapoi la iernat Avea doi boi o căruță, și cireșe vară pe crenguță. Vie dulce în ogradă și de toate în livadă.
Când cânta cocoșul o dată el primul ieșea pe poartă.
Mergea în câmp în lung în lat când la strâns când la semănat. Cântă cocoșul a doua oara el mergea cu sacii la moară.
Când cânta de trei ori lucrând întâlnea a cerului zori. A muncit și tot muncit când pe ploaie când pe vânt. A muncit ca orișicine ce vrea în casă soare și pâine.

  • Bunele am auzit despre suflet că îl are orice om .Ce este aceasta?
  • Vulturul zboară așa de sus în cât dispare din vedere ,și el poate vedea șoarecele din câmp , dar șoarecele nu îl vede. Dacă nu îl vede de jos oare aceasta înseamnă că acolo sus nu este vulturul? Cât mai puternic este cu atât mai sus și mai departe de primejdii zboară și poate să privească cumpătat spre lume în jos .Și să își îndeplinească rostul .
  • Vulturul e sufletul?
  • Sufletul este ca vulturu . Noi creștem îl hrănim să aibă forță ,putință și răbdare ,să vadă cât mai clar de la distanță . Noi îl facem mai puternic cu vorbe bune ,fapte bune, gândurile bune.
  • Ce se primește că fiecare om are câte un vultur ce zboară pe sub nori? Și tu ai unul acolo sus? L-ai văzut vreodată ?
-Nu l-am văzut niciodată .Dar cred că este el acolo ,vreau să cred. Că așa îmi este mai ușor să trec prin viață .
  • Dar al meu vultur cum arată?
-Este încă mic ,cu aripi nu prea mari ,și să zboare nu prea știe încă .Totul depinde doar de tine cum îl vei învăța, cu ce îl vei hrăni . Și să știi că dacă omul dispare de pe pământ
,vulturu lui va zbura veșnic pe sub nori. Va privi și ajuta pe nevăzute pe urmașii lui . Omul îmbătrânește și apoi dispare dar amintirea lui nu poate să se piardă . Amintirea lui rămâne pe veci în inima celor dragi .
-Și cât timp va trece până va crește vulturașul meu mare , cu aripi puternice?
  • Toată viața nepoțele ,toată viața .

******************************************

    De la acest tei până la pădure am de mers mult de tot , izvorul se află în adâncul pădurii. Ce drum lung am de făcut . Se merită să mă duc acolo ,că găsești apă ce îți potolește setea pe dată . Bunelul mi-a dat ulciorul să îl umplu și a zis să fie plin ca retezat cu sabia .Glumea desigur, că eu doar merg așa mai legănat nu sunt cocostârc .
     Soarele era mult mai puternic când intrasem în pădure dar acum să mai domolit cu căldura . Oricum îl va răcori apa pe bunel că încă nu e seară, nici vorbă de întuneric nu poate fi.


               Mulțimea de călăreți ce au stârnit praful ce venea nor pe pământ și cutremur sub picioare la făcut să se dea după tei. Punând jos ulciorul cu apă prima creangă găsită era arma lui de apărare .
  • Un ciobănel după tei ia priviți !
  • Să nu iți fie frică de noi , căciulă nu ți-o luăm.
Se coboară un oștean de pe cal și apropiindu se de el îl îndeamnă să se arate de după copac.
  • Vrei să îl vezi pe domnitorul Moldovei? S-au întâlnit cu privirile cei doi.
  • Cum se numește localitatea asta voinicule ?
  • Lipiți ,Măria Ta !
Și cum repede au apărut din partea satului așa repede au și dispărut spre cetatea domnească.
-Am să îi spun cu cine m-am întâlnit lângă tei ! Nu o să mă creadă bunelul ! Nu o să mă creadă !
Aleargă cu ulciorul aproape gol ,apa se vărsa din el pe drum ,nu vedea unde calcă ,nu simțea pietrele de sub picioare ,aleargă parcă îl împingea vântul din spate .
-Nu o să mă creadă bunelul !
De pe deal în jos parcă se lasă o ceață ,privirea lui se împrăștia îl vale . Oile nu erau la locul lor la coasta dealului ,erau împrăștiate și se vedea de departe că au ajuns chiar și la vie unde nu aveau ce căuta . Mai rece ca apa din izvor și mai fierbinte ca focul din vatră i se făcuse inimioara . L-a trezit din înțepenire zgomotul cioburilor de lut, au curs și ultimele picături de apă. Sus pe cer spre apusul soarelui se vedea un vultur ,care se îndepărta tot mai mult , tot mai sus, tot mai departe…

**********************************************